Nu te da batut niciodata…

Publicat pe


Printre ruinele vieţilor altor oameni,ea trăia. Se plimba ici-colo printre amintirile tuturora şi cu nostalgie le depăna. Îşi amintea zâmbetele tuturora, iar atunci zâmbea şi ea. Dar nu trecuse mult până nu deschise cufărul amintirilor urâte,care era mai abundent decât cel al amintirilor plăcute. Vedea multă durere, multe lacrimi şi milioane de inimi frânte. O lacrimă i se prelinse pe obrazul auriu şi atunci începu să strângă toate amintirile urâte şi să le arunce în Marea Uitării.

Dintr-o dată văzu cum în inimile oamenilor înflorea speranţa şi dragostea. Toţi acei oameni ce până ieri fuseseră îngânduraţi de grijuri, astăzi zâmbeau. Îi veni o idee. Luă nişte boabe din buzunarul ei şi le semănă în inimile oamenilor.Aşteptă până ele muriseră,căci doar aşa puteau aduce rod,şi le udă cu Apa Vieţii.Cu timpul,un mic firicel se ivi.În momentul acela,într-un om creştea credinţa şi încrederea că Dumnezeu îi va rezolva problemele.

Firicelul acela ajunsese să aibă până şi frunze,fiecare frunză însemnând o abandonare absolută în braţele lui Isus.Omul acela deja radia de bucurie,iar toţi ceilalţi în care sămânţa era încă moartă,se întrebau de unde atâta fericire.Ea zâmbea,dar cu o lacrimă de durere în colţul ochiului.În gândul ei îşi spuse:”Oh,de ar şti toţi oamenii de unde atâta bucurie,probabil că toţi ar alerga la El.

Dar nu,ei preferă să se mulţumească doar cu puţin,minunându-se o clipă,iar apoi plecând mai departe.De ar şti fiecare suflet câtă nevoie are de mine.Dar…pleacă,fără să privească înapoi…şi uită de mine.”

Era tristă şi începu să plângă.Lacrimile ei ajunseseră în inimile tuturor oamenilor şi o mare minune se înfăptuise.Sămânţele ce le aruncase cu ceva timp în urmă,înviau.Oamenii se trezeau plini de încredere şi ochii lor străluceau de Lumină.Nici măcar nu îşi dăduse seama,biata Perseverenţă,cât bine le făcuse acelor oameni.

Ea nu se dăduse bătută şi continuase să creadă într-un miracol,chiar dacă toate semnele îi arătaseră clar că sămânţa nu va învia şi că oamenii se vor afunda tot mai tare în deznădejde.Totuşi,ea nu se mulţumise cu puţin!Chiar dacă toate uşile i se închiseră,ea continua să intre pe ferestre.Şi ce mari minuni a înfăptuit,puţină Perseverenţă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s